Cuprins articol
Ce trebuie sa stii inainte sa emiți o factură
Înainte de orice, trei întrebări îți dau aproape tot răspunsul:
- Ce status de TVA ai tu? Ești neplătitor de TVA, plătitor în regim normal sau plătitor cu TVA la încasare? Ai un cod special de TVA pentru operațiuni intracomunitare.
- Ce vinzi? Un bun (un produs fizic) sau un serviciu? Regulile diferă, mai ales când clientul e din altă țară.
- Cine este clientul și de unde e? O firmă sau o persoană fizică? Din România, din Uniunea Europeană sau din afara UE?
Care sunt cotele de TVA în 2026
De la 1 august 2025, cotele de TVA din România sunt:
- 21% – cota standard. Se aplică, ca regulă, la majoritatea livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii.
- 11% – cota redusă. Se aplică pentru categoriile de bunuri și servicii prevăzute expres în Codul fiscal (de exemplu, anumite alimente, medicamente, cărți, cazare etc.).
- 9% – cotă specială pentru anumite livrări de bunuri, conform art. III din Legea nr. 141/2025. Se declară separat, la rândul 11 din Decontul de TVA (D300).
- 0% cu drept de deducere (SDD). Operațiunea e scutită, dar tu îți păstrezi dreptul de a deduce TVA-ul de la achiziții (de exemplu, livrările intracomunitare de bunuri și exporturile).
- 0% fără drept de deducere (SFDD). Operațiunea e scutită, dar fără drept de deducere (de exemplu, anumite servicii medicale, educație, asigurări).
- Taxare inversă (AE). Nu pui TVA pe factură; TVA-ul îl gestionează beneficiarul. Pe factură apare mențiunea „taxare inversă”.
- Neimpozabil în România. Operațiunea nu are locul în România (art. 275 pentru bunuri, art. 278 pentru servicii), deci nu intră în sfera TVA din România. Emiți factură fără TVA, dar din alt motiv decât scutirea — nu e propriu-zis o „cotă”, ci o operațiune în afara sferei TVA.
Cum știi ce cotă să pui
Cota nu se alege la întâmplare — depinde de ce vinzi și de unde are locul operațiunea. Pe scurt:
- 21% (standard) – regula generală: tot ce nu se încadrează expres la o cotă redusă, la o scutire sau la taxare inversă.
- 11% (redusă) – doar pentru categoriile prevăzute expres în Codul fiscal: de exemplu alimente și băuturi nealcoolice, medicamente, cărți, manuale, ziare și reviste, cazare, lemne de foc — în condițiile și cu excepțiile din lege.
- 9% – în situațiile specifice prevăzute la art. III din Legea nr. 141/2025 (de aceea are un rând dedicat în D300 — rândul 11).
- 0% – nu e o singură situație: poate fi scutit cu drept de deducere (SDD: export, livrare intracomunitară de bunuri), scutit fără drept de deducere (SFDD: medical, educație, asigurări) sau taxare inversă (AE).
- Neimpozabil – când locul operațiunii este în afara României; nu pui TVA românesc, dar operațiunea nu e „scutită”, ci în afara sferei TVA.
Atenție! Nu confunda „scutit” cu „neimpozabil”. La scutire (SDD/SFDD) operațiunea are locul în România și e scutită printr-un articol din lege (art. 292, respectiv 294–296). La neimpozabil, locul operațiunii este în afara României (art. 275/278), deci nici nu intră în sfera TVA din România. Ambele apar ca 0% pe factură — dar SDD și neimpozabil îți păstrează dreptul de deducere, în timp ce SFDD nu.
Dacă ești neplătitor de TVA
Ești în regimul special de scutire pentru întreprinderi mici: nu colectezi TVA și, ca regulă, nu îl deduci.
Vinzi în România (bunuri sau servicii)
Emiți factura fără TVA. Nu colectezi TVA și nu ai obligații declarative de TVA pentru această operațiune — nu se aplică.
Atenție! Valoarea vânzărilor tale interne intră în plafonul de scutire de 395.000 lei (art. 310 din Codul fiscal). Când îl depășești, devii plătitor de TVA în regim normal și trebuie să te înregistrezi prin Declarația 700.
Prestezi servicii către o firmă din UE (regula generală B2B)
Locul prestării se mută la beneficiar, deci firma din UE datorează TVA la ea în țară, prin taxare inversă.
Ce faci concret:
- Obții un cod special de TVA pentru operațiuni intracomunitare, prin Declarația 700 (art. 317), înainte de prima prestare.
- Emiți factura fără TVA, cu codul special trecut pe factură.
- Raportezi în Declarația 390 cu simbolul „P” (prestări intracomunitare de servicii).
Valoarea acestor servicii NU intră în plafonul de 395.000 lei.
Exemplu: Ești PFA neplătitor de TVA și prestezi servicii IT unei firme din Germania, la 2.000 euro pe lună. Înainte de prima factură, ceri prin Declarația 700 un cod special de TVA. Emiți factura fără TVA, cu acest cod trecut pe ea, iar firma din Germania aplică taxarea inversă la ea în țară. Raportezi operațiunea în Declarația 390 cu simbolul „P”.
Livrezi bunuri (produse fizice) în UE
Aici contează plafonul de 10.000 euro (aprox. 46.337 lei), calculat cumulat pentru toate statele UE (nu pe fiecare țară) și incluzând și serviciile electronice/telecom:
- Sub plafon: aplici regimul tău din România, adică emiți factura fără TVA, ca la o vânzare internă.
- Peste plafon daca este vanzare B2B: te înregistrezi ca plătitor de TVA în România.
- Peste plafon daca este vanzare B2C: locul livrării se mută în statul clientului și apare obligația de TVA acolo. Ca neplătitor nu te poți înscrie direct în OSS, pentru că nu ai cod de TVA național. Practic, ai două variante — fie te înregistrezi ca plătitor de TVA în România (obții cod național și apoi poți folosi OSS), fie te înregistrezi direct în statul clientului.
Exemplu: Ești neplătitor de TVA și vinzi obiecte handmade online către persoane fizice din UE. Cât timp totalul acestor vânzări la distanță rămâne sub 10.000 euro pe an (cumulat pe toate țările), emiți factura fără TVA, ca la o vânzare internă.
Dacă depasesti 10.000 euro într-un an, ai depășit plafonul: de la acel moment vânzările se taxează în statul clientului. Cum, ca neplătitor, nu poți intra direct în OSS, fie te înregistrezi ca plătitor de TVA în România și apoi folosești OSS, fie te înregistrezi în fiecare stat în care vinzi. Citeste mai multe despre sistemul OSS aici.
Livrezi/prestezi în afara UE (export și servicii non-UE)
Emiți factura fără TVA. Pentru un export de bunuri sau un serviciu prestat unei firme din afara UE nu ai nevoie de cod special de TVA și nu depui declarații de TVA pentru această operațiune.
Dacă ești plătitor de TVA în regim normal
Ești înregistrat de TVA conform art. 316 și ai un cod de forma RO + CIF. Acum colectezi TVA și îl deduci. Iată in ce situatii te poti afla.
Vinzi în România — regim normal
Pui TVA pe factură, cu cota corespunzătoare bunului sau serviciului: 21% ca regulă, 11% sau scutire (0%) pentru operațiunile scutite. Colectezi TVA-ul și îl raportezi în Decontul de TVA (D300).
Exemplu: Ești SRL plătitor de TVA și vinzi produse alimentare unui magazin, la 10.000 lei. Fiind alimente, aplici cota redusă de 11%, deci adaugi 1.100 lei TVA, iar clientul plătește 11.100 lei. Colectezi cei 1.100 lei și îi treci în Decontul de TVA (D300). În D300, baza și TVA-ul merg la rândul 10.
Vinzi în România — cu taxare inversă (art. 331)
Pentru anumite bunuri și servicii prevăzute expres de lege (de exemplu cereale, telefoane mobile, laptopuri și tablete, console de jocuri, dispozitive cu circuite integrate) se aplică taxarea inversă internă. Pe factură nu pui TVA, ci mențiunea „taxare inversă”.
Atenție! Taxarea inversă internă funcționează doar între doi plătitori de TVA. Dacă vinzi unui neplătitor, aplici regim normal, cu TVA pe factură.
Exemplu: Ești plătitor de TVA și vinzi laptopuri în valoare de 60.000 lei unei firme tot plătitoare de TVA. Pentru aceste bunuri se aplică taxarea inversă, așa că emiți factura fără TVA, cu mențiunea „taxare inversă”. Tu nu colectezi TVA, iar cumpărătorul face taxarea inversă (4426 = 4427). Dacă ai vinde aceleași laptopuri unui neplătitor, ai pune TVA normal de 21% pe factură. În D300 treci livrarea la rândul 13 (livrări supuse taxării inverse).
Livrezi bunuri în UE — livrare intracomunitară scutită
Emiți factura fără TVA, operațiunea fiind scutită cu drept de deducere (art. 294 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal). Ca să beneficiezi de scutire, ai nevoie de două lucruri:
- clientul are un cod valid de TVA în VIES (verifică-l înainte de livrare);
- ai dovada transportului din care reiese că bunurile au plecat din România în alt stat membru.
Raportezi livrarea în Declarația 390 și în D300.
Exemplu: Ești plătitor de TVA și vinzi marfă unei firme din Ungaria care are cod valid de TVA (verificat în VIES), la 20.000 euro. Emiți factura fără TVA (scutit cu drept de deducere), păstrezi dovada transportului din care reiese că bunurile au ajuns în Ungaria, raportezi în Declarația 390 cu simbolul „L” și treci operațiunea în D300 la rândul 1.
Prestezi servicii către firme din UE (regula generală B2B)
Emiți factura fără TVA — locul prestării e la beneficiar, care aplică taxarea inversă la el în țară. Raportezi în Declarația 390 cu simbolul „P” și în D300.
Exemplu: Ești plătitor de TVA și prestezi servicii de marketing unei firme din Franța, la 3.000 euro. Emiți factura fără TVA, fiindcă locul prestării e la client, care aplică taxarea inversă la el. Raportezi în Declarația 390 cu simbolul „P” și în D300, la rândurile 3 și 3.1.
Vinzi către persoane fizice din UE (OSS / vânzări la distanță)
Și aici se aplică logica plafonului de 10.000 euro pe an. Sub plafon, vânzarea are de regulă locul în România și pui cota din România. Peste plafon, te înregistrezi în OSS și aplici cota din statul clientului.
Exemplu: Ești plătitor de TVA și vinzi produse online către persoane fizice din UE. Sub plafonul de 10.000 euro pe an aplici cota din România. Când îl depășești, te înregistrezi în OSS și aplici cota din țara fiecărui client — de exemplu, pentru un client din Franța pui cota franceză. TVA-ul colectat prin OSS îl declari și îl plătești trimestrial, prin declarația specială (D398). Cât timp ești sub plafon și locul vânzării e în România, o treci în D300 la rândul 17, nu depui Declarația 390 pentru aceasta operatiune; vânzările declarate prin OSS nu se mai trec în D300 sau 390.
Exporți bunuri / prestezi servicii în afara UE
Exportul de bunuri este scutit cu drept de deducere : emiți factura fără TVA și păstrezi documentele vamale care atestă ieșirea bunurilor din UE.
Serviciile prestate unei firme din afara UE au locul în afara României: factură fără TVA.
Exportul de bunuri/prestarii de servicii in afara UE nu se declara in Declarația 390 (nu sunt operațiuni intracomunitare).
Exemplu: Ești plătitor de TVA și exporți marfă unui client din SUA, la 10.000 euro. Emiți factura fără TVA (scutit cu drept de deducere) și păstrezi documentele vamale care atestă ieșirea bunurilor din UE. Treci operațiunea în D300 la rândul 14 și nu depui Declarația 390.
Dacă aplici TVA la încasare — ce se schimbă
Sistemul de TVA la încasare îl pot aplica plătitorii de TVA în regim normal cu o cifră de afaceri sub 5.000.000 lei (pentru perioada 1 martie – 31 decembrie 2026, 5.500.000 lei, începând cu 1 ianuarie 2027), care au optat pentru el (prin Declarația 700).
Important: regimul nu schimbă ce cotă pui pe factură, ci momentul în care datorezi TVA-ul statului — adică exigibilitatea.
Pe scurt: colectezi (datorezi) TVA-ul abia la data la care îți încasezi efectiv factura de la client, nu la data emiterii ei. Până atunci, TVA-ul rămâne neexigibil.
Câteva precizări utile:
- Pe factura ta apare mențiunea „TVA la încasare”.
- Se aplică doar la vânzările interne cu taxare normală. La livrări intracomunitare, exporturi, taxare inversă sau operațiuni cu locul în afara României, regimul de TVA la încasare nu se aplică — acolo TVA-ul e 0 sau se datorează după regulile specifice.
- Către clienți din afara țării tratamentul rămâne cel de la operațiunile externe (scutiri, taxare inversă), nu cel de TVA la încasare.
