Ghid TVA la vânzarea de bunuri și servicii în UE și în afara UE

Ce se schimbă când clientul tău e din altă țară

Ești neplătitor de TVA, adică aplici regimul special de scutire pentru întreprinderi mici (art. 310 Cod fiscal). Cât timp vinzi în România, lucrurile sunt simple: emiți factura fără TVA și nu ai nicio obligație de TVA.

Când clientul e din altă țară, apar două întrebări noi: unde are locul operațiunea și cine plătește TVA-ul acolo. Răspunsul depinde de trei lucruri:

• vinzi un bun (produs fizic) sau un serviciu;
• clientul e o firmă (persoană impozabilă) sau o persoană fizică (consumator);
• clientul e din UE sau din afara UE.

Vestea bună: în majoritatea cazurilor tot nu pui TVA pe factură. Ce se schimbă sunt mențiunile de pe factură, codul pe care îl folosești și declarațiile pe care le depui. Le luăm pe rând.

Acest articol e doar pentru neplătitorii de TVA. Dacă vrei imaginea completă, inclusiv pentru plătitori, citește ghidul-umbrelă Ce regim de TVA aplici când vinzi în România, în UE sau în afara UE. Pentru situația inversă — ce faci când cumperi din străinătate — ai ghidul-pereche Ghid TVA la achiziții de servicii din UE și din afara UE pentru neplătitori.

Trei coduri și două plafoane

Înainte de orice, clarificăm vocabularul. Aici se face cea mai mare confuzie.

Cele trei coduri:

• CUI — codul unic de înregistrare al PFA-ului sau al firmei tale. Îl ai oricum și îl folosești pe toate facturile.
• Codul special de TVA (CIF intracomunitar) (art. 317 Cod fiscal) — un cod de forma RO + CUI, obținut prin Declarația 700. Se folosește exclusiv pentru operațiuni cu parteneri din UE. Nu te face plătitor de TVA: continui să emiți facturi fără TVA către toți clienții tăi.
• Codul de plătitor de TVA (art. 316 Cod fiscal) — înregistrarea „normală”, a firmelor care colectează și deduc TVA. Nu despre asta e vorba aici.

Cele două plafoane (nu le confunda, sunt lucruri diferite):

• 395.000 lei — plafonul de scutire de TVA (art. 310 alin. (1) Cod fiscal), majorat de la 300.000 lei prin O.G. nr. 22/2025 și aplicabil din 1 septembrie 2025. Când îl depășești, devii plătitor de TVA în regim normal.
• 10.000 euro (46.337 lei) — plafonul pentru vânzările la distanță de bunuri către persoane fizice din UE și pentru serviciile electronice către persoane fizice din UE. Se calculează cumulat, pe toate statele UE la un loc, nu pe fiecare țară.

Vinzi servicii în UE

Către o firmă din UE (B2B) — cod special obligatoriu

Aici e cazul cel mai frecvent: freelanceri IT, designeri, traducători, consultanți, creatori de conținut. Dacă prestezi un serviciu care urmează regula generală către o persoană impozabilă din alt stat membru, locul prestării se mută la client (art. 278 alin. (2) Cod fiscal). Serviciul se impozitează în țara lui, iar el aplică taxarea inversă.

Ce ai de făcut, în ordine:

1. Înainte de prima factură, ceri codul special de TVA prin Declarația 700 (art. 317 alin. (1) lit. b) Cod fiscal). Nu există niciun plafon — obligația apare de la primul euro.
2. Verifici clientul în VIES (vies.ec.europa.eu). Îți trebuie codul lui de TVA valid, cu prefixul de țară.
3. Emiți factura fără TVA, cu codul tău special și cu codul lui, plus mențiunea „taxare inversă”.
4. Depui Declarația 390 cu simbolul „P” (prestări intracomunitare de servicii), până pe 25 ale lunii următoare — doar în lunile în care ai facturat.

Clientul e firmă, dar nu are cod valid în VIES

Se întâmplă des: clientul e o întreprindere mică din alt stat membru, neînregistrată în scopuri de TVA. Fără un cod valid în VIES nu poți dovedi că e persoană impozabilă, așa că, în practică, tratezi operațiunea ca pe o vânzare către consumator: factură fără TVA (scutită conform art. 310) și fără D390 — declarația recapitulativă are nevoie de codul de TVA al partenerului.

Verifică întotdeauna codul în VIES înainte de a emite factura și păstrează dovada verificării.

Către persoane fizice din UE (B2C)

Regula generală: locul prestării este acolo unde ești tu stabilit, adică în România (art. 278 alin. (3) Cod fiscal). Fiind neplătitor, emiți factura fără TVA, exact ca la o vânzare internă. Nu ceri cod special și nu depui D390.

Excepția care contează: serviciile electronice. Dacă vinzi servicii digitale, de telecomunicații sau de radiodifuziune către persoane fizice din UE — cursuri online automatizate, aplicații, abonamente software, e-book-uri livrate automat — locul prestării se mută la client atunci când depășești 10.000 euro pe an (cumulat cu vânzările la distanță de bunuri). Pragul se aplică numai serviciilor electronice și vânzărilor de bunuri la distanță — celelalte servicii nu au niciun prag. Peste acest prag ai nevoie de o soluție de TVA în statele clienților tăi: sistemul OSS sau regimul de scutire pentru întreprinderi mici la nivel european, despre care vorbim mai jos.

Excepțiile de la regula generală

Unele servicii nu urmează niciuna dintre regulile de mai sus, ci se impozitează acolo unde sunt prestate efectiv (art. 278 alin. (4)–(7) Cod fiscal):

• servicii legate de bunuri imobile (construcții, cazare, intermedieri imobiliare) — locul unde se află imobilul;
• accesul la evenimente culturale, sportive sau educaționale cu prezență fizică — locul evenimentului;
• transport de călători, servicii de restaurant și catering, închiriere de mijloace de transport pe termen scurt.

Din 1 septembrie 2025 există o regulă nouă: pentru evenimentele online transmise pe internet către persoane fizice, locul impozitării este acolo unde e stabilit clientul (art. 278 alin. (5) lit. i) Cod fiscal), nu acolo unde se desfășoară evenimentul. Pentru evenimentele online către firme se aplică regula generală B2B.

Regulile speciale bat regula generală, deci verifică fiecare caz separat.

Ce înseamnă asta concret când clientul e persoană fizică din UE. Când se aplică o excepție, locul taxării se mută în celălalt stat membru fără niciun prag — pragul de 10.000 euro nu are nicio legătură cu aceste servicii. Prin urmare:

• operațiunea nu intră în plafonul tău de 395.000 lei, pentru că nu are locul în România;
• apare o obligație de TVA în statul respectiv, chiar dacă în România ești neplătitor. O rezolvi prin regimul „EX”, prin OSS sau prin înregistrare directă în acel stat.

Vinzi bunuri în UE

Aici apare surpriza cea mai mare pentru mulți utilizatori: ca neplătitor de TVA, nu faci livrări intracomunitare.

Către o firmă din UE (B2B)

Scutirea pentru livrări intracomunitare (art. 294 alin. (2) lit. a) Cod fiscal) se aplică doar persoanelor înregistrate normal în scopuri de TVA. Tu ești în regimul special de scutire, așa că vânzarea ta este pur și simplu o operațiune scutită conform art. 310, ca oricare alta.

Concret:

• nu ai nevoie de cod special de TVA ca să vinzi bunuri în UE;
• emiți factura fără TVA, cu CUI-ul tău obișnuit și mențiunea de scutire;
• nu depui D390 — nu ai efectuat o livrare intracomunitară scutită;
• clientul tău din UE nu face o achiziție intracomunitară taxabilă și nu aplică taxare inversă.

Către persoane fizice din UE (B2C) — vânzări la distanță

Vinzi online către consumatori din UE și expediezi bunurile din România. Aici se aplică plafonul de 10.000 euro pe an, calculat cumulat pe toate statele UE și incluzând și serviciile electronice B2C:

• sub plafon: locul livrării rămâne în România, deci emiți factura fără TVA, ca la o vânzare internă. Sumele intră în plafonul de 395.000 lei.
• peste plafon: locul livrării se mută în statul clientului și apare o obligație de TVA acolo. Ai trei variante, în ordinea complexității.

1. Regimul de scutire pentru întreprinderi mici la nivel european (art. 310^1 Cod fiscal, în vigoare din 1 septembrie 2025) — dacă cifra ta de afaceri în toată UE nu depășește 100.000 euro pe an și nu depășești nici plafonul local al statului respectiv, poți rămâne scutit și acolo. Depui o notificare prealabilă la ANAF, primești un cod individual format din CUI + sufixul „EX” și raportezi trimestrial vânzările pe state.
2. OSS (One Stop Shop) — colectezi TVA-ul din țara fiecărui client și îl declari trimestrial într-un singur formular. Ca să folosești OSS trebuie să te înregistrezi în prealabil ca plătitor de TVA în România (art. 316).
3. Înregistrare directă în fiecare stat în care vinzi.

Alegerea între cele trei variante depinde de cifrele tale și de statele în care vinzi. E momentul potrivit să vorbești cu un contabil.

Vinzi în afara UE

Servicii către clienți din afara UE

Către firme: locul prestării este la client (art. 278 alin. (2) Cod fiscal), deci operațiunea este neimpozabilă în România. Emiți factura fără TVA, cu CUI-ul tău. Nu ai nevoie de cod special și nu depui D390 — declarația recapitulativă e rezervată operațiunilor intracomunitare.

Către persoane fizice: pentru serviciile enumerate la art. 278 alin. (7) Cod fiscal — consultanță, publicitate, prelucrare de date, servicii electronice, cesiuni de drepturi de autor și altele — locul este tot la client, deci neimpozabil în România. Pentru celelalte servicii se aplică regula generală și locul rămâne în România: factură fără TVA, scutită conform art. 310.

Export de bunuri

Bunurile pleacă din România în afara Uniunii Europene. Emiți factura fără TVA — ca neplătitor ești oricum scutit conform art. 310.

Obligațiile vamale există indiferent de statutul tău de TVA:

• cod EORI — codul de operator economic pentru relația cu autoritatea vamală. Se obține gratuit, o singură dată, de la Autoritatea Vamală Română, înainte de primul export;
• declarație vamală de export, depusă electronic. Primești un număr MRN și, la ieșirea efectivă a bunurilor din UE, confirmarea de ieșire;
• dovada ieșirii din Uniune — o păstrezi la dosar. E documentul care justifică faptul că bunurile au părăsit teritoriul UE.

Dacă expediezi prin curier rapid sau prin poștă, transportatorul întocmește de regulă declarația vamală în numele tău, pe baza facturii comerciale. Tot tu ești răspunzător de corectitudinea datelor, așa că cere-i confirmarea de export și păstreaz-o.

Exporturile intră în plafonul de 395.000 lei.

Ce scrii pe factură, în fiecare caz

Mențiunile obligatorii sunt prevăzute la art. 319 alin. (20) Cod fiscal. Peste datele obișnuite (număr, dată, părți, descrierea bunului sau serviciului, baza impozabilă), adaugi mențiunea specifică situației:

Două observații practice:

• „Taxare inversă” este o noțiune europeană. Pentru clienții din afara UE nu se folosește — acolo mențiunea corectă este „neimpozabil în România”.
• „Scutit” și „neimpozabil” nu sunt același lucru. La scutire, operațiunea are locul în România și e scutită printr-un articol din lege. La neimpozabil, operațiunea are locul în afara României, deci nici nu intră în sfera TVA din România. Diferența contează pentru plafonul tău de 395.000 lei.

Ce declarații depui și ce obligații vamale ai

Ca neplătitor de TVA care vinde în străinătate, lista e scurtă.

Declarația 390 (declarația recapitulativă) — o depui doar dacă prestezi servicii către firme din UE cu cod valid de TVA. Simbolul este „P”. Termen: 25 ale lunii următoare, doar pentru lunile în care ai facturat (art. 325 Cod fiscal). Luna fără operațiuni = nimic de depus.

Ce NU depui pentru vânzări:

• D301 (decontul special de TVA) — se depune doar când datorezi TVA din achiziții externe, nu pentru vânzări;
• D300 (decontul de TVA) — doar plătitorii de TVA înregistrați conform art. 316;
• D394 — doar persoanele înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, și doar pentru operațiuni pe teritoriul României.

Obligații vamale: apar doar la exportul de bunuri în afara UE — cod EORI și declarație vamală de export. Pentru vânzările în UE nu există formalități vamale, indiferent dacă vinzi bunuri sau servicii.

Raportul trimestrial „EX” — doar dacă ai optat pentru regimul de scutire pentru întreprinderi mici în alte state membre (art. 310^1). Se depune până în ultima zi a lunii următoare trimestrului, în euro.

Sancțiuni: nedepunerea D390 se sancționează cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei, iar depunerea incorectă sau incompletă cu 500–1.500 lei (art. 337 Cod procedură fiscală). Dacă descoperi că ai omis declarații, depune-le din proprie inițiativă — e mult mai ieftin decât la un control.

Cum afectează vânzările externe plafonul de 395.000 lei

Regula, după modificările din O.G. nr. 22/2025: în plafonul de 395.000 lei intră doar operațiunile care au locul în România.

Intră în plafon:

• toate vânzările către clienți din România;
• bunurile vândute în UE (locul livrării e România, de unde pleacă transportul);
• exporturile de bunuri;
• serviciile către persoane fizice din UE care urmează regula generală.

NU intră în plafon:

• serviciile prestate firmelor din UE (locul e la client);
• serviciile prestate firmelor din afara UE;
• serviciile de la art. 278 alin. (7) către persoane fizice din afara UE;
• serviciile pe excepțiile art. 278 alin. (4)–(6), al căror loc este în alt stat: lucrări la imobile din străinătate, evenimente cu prezență fizică, restaurant și catering, chirie auto pe termen scurt.

Asta înseamnă că un freelancer care lucrează exclusiv cu clienți-firme din străinătate poate factura oricât fără să depășească plafonul de TVA din România.

Tabel sintetic: toate cazurile dintr-o privire

Cazuri concrete: AdSense, Amazon KDP, Etsy, freelancing

Sunt situațiile despre care primim cele mai multe întrebări.

• Google AdSense / YouTube. Contractul e cu Google Ireland Ltd., o firmă din UE. Veniturile din AdSense sunt, din punct de vedere TVA, o prestare de servicii B2B către un client din UE: ai nevoie de cod special (art. 317) înainte de prima încasare și depui D390 cu simbolul „P” în lunile cu venituri.
• Amazon KDP. Amazon Media EU S.à r.l. este stabilită în Luxemburg, deci și aici e vorba de servicii B2B către UE: cod special + D390 („P”).
• Etsy, Shopify și alte platforme. Verifică entitatea care apare pe documentul de decontare. Etsy Ireland UC este în UE (deci cod special + D390); dacă entitatea e din SUA, ești în cazul non-UE (doar CUI, fără declarații). Atenție: comisionul pe care ți-l reține platforma este o achiziție de serviciu de la tine — acolo se aplică regulile din ghidul despre achiziții, cu D301 și eventual D390.
• Upwork, Fiverr și alte platforme de freelancing. Contează cine este clientul tău din punct de vedere contractual: platforma sau clientul final. Verifică documentele platformei înainte de a decide. Upwork Global Inc. și Fiverr International Ltd. sunt entități din afara UE, dar clienții finali pot fi din oricare stat.
• Magazin online cu produse fizice, livrare în UE. Ești pe vânzări la distanță: urmărește pragul de 10.000 euro pe an, cumulat pe toate statele.

În toate cazurile, verifică pe factură sau pe documentul de decontare entitatea juridică exactă și țara ei. Nu te lua după numele comercial: multe companii americane au și entități europene, și invers.

Cum emiți facturile și generezi D390 din ContApp

În ContApp nu ții minte niciuna dintre regulile de mai sus — le aplică programul:

1. Adaugi clientul cu țara și codul lui de TVA. ContApp verifică automat codul în VIES și îți spune dacă e valid.
2. Emiți factura alegând tipul de operațiune (prestare de servicii UE, livrare de bunuri UE, export, vânzare internă).
3. Urmărești plafonul de 395.000 lei în timp real, cu operațiunile externe încadrate corect — programul știe care intră și care nu.
4. Generezi Declarația 390 din secțiunea Declarații ANAF: se completează automat din facturile lunii, cu simbolul „P”, validată și gata de depus în SPV, în PDF și XML.

Greșeli frecvente

• Ceri codul special ca să vinzi bunuri în UE. Nu e nevoie. Codul special e pentru servicii B2B intracomunitare (și pentru achiziții).
• Depui D390 pentru vânzări de bunuri în UE. Ca neplătitor nu faci livrări intracomunitare, deci nu ai ce declara.
• Depui D390 pentru clienți din afara UE. Declarația recapitulativă acoperă doar operațiunile intracomunitare.
• Ceri codul special după prima factură. Legea cere să îl ai înainte de prima prestare de servicii către o firmă din UE.
• Nu verifici clientul în VIES. Fără cod valid nu ai taxare inversă și nu poți depune D390 corect.
• Crezi că pragul de 10.000 euro te acoperă la orice serviciu B2C. Pragul e doar pentru serviciile electronice și vânzările de bunuri la distanță. La lucrări pe imobile din străinătate sau la evenimente cu prezență fizică, obligația de TVA din acel stat apare de la prima factură.
• Confunzi plafoanele. 395.000 lei este plafonul de scutire de TVA. 10.000 euro este plafonul vânzărilor la distanță și al serviciilor electronice B2C. Iar 34.000 lei este plafonul pentru achizițiile intracomunitare de bunuri — al treilea, complet diferit.
• Adaugi în plafonul de 395.000 lei serviciile prestate firmelor străine. Nu intră, pentru că nu au locul în România.

Întrebări frecvente

Sunt PFA neplătitor de TVA și am primul client din Germania. Ce fac primul?
Ceri codul special de TVA prin Declarația 700, înainte de a emite factura. Apoi verifici codul clientului în VIES, emiți factura fără TVA cu mențiunea „taxare inversă” și depui D390 cu simbolul „P” până pe 25 ale lunii următoare.

Dacă iau codul special, trebuie să pun TVA pe facturile către clienții români?
Nu. Codul special (art. 317) nu te face plătitor de TVA. Facturile tale rămân fără TVA, către toți clienții.

Vând produse pe care le trimit în Italia unei firme. Fac livrare intracomunitară?
Nu. Ca întreprindere mică scutită de TVA, vânzarea ta este scutită conform art. 310 și nu este o livrare intracomunitară. Nu ceri cod special și nu depui D390.

Clientul din UE îmi cere codul de TVA și nu îl am. Ce îi spun?
Că ești întreprindere mică în regim de scutire de TVA în România și că factura nu conține TVA. Dacă e vorba de servicii și el are cod valid, tu ai nevoie de codul special — cere-l la ANAF.

Veniturile de la clienți străini intră în plafonul de 395.000 lei?
Depinde. Serviciile prestate firmelor din UE și din afara UE nu intră, la fel nici serviciile care au locul în alt stat pe excepțiile art. 278. Bunurile vândute în UE, exporturile și serviciile către persoane fizice din UE pe regula generală intră.

Trebuie să depun D390 în fiecare lună?
Nu. Doar în lunile în care ai emis facturi de servicii către firme din UE. Luna fără operațiuni nu se declară.

Vând un curs online înregistrat către persoane fizice din toată Europa. Ce fac?
Este un serviciu electronic. Sub 10.000 euro pe an (cumulat cu eventualele vânzări de bunuri la distanță) emiți facturi fără TVA. Peste acest prag trebuie să aplici TVA-ul din țara fiecărui client — prin regimul „EX”, prin OSS sau prin înregistrare locală.

Renovez apartamente în Spania pentru persoane fizice. Am obligații de TVA?
Da, dar în Spania, nu în România. Serviciile legate de bunuri imobile se taxează acolo unde se află imobilul (art. 278 alin. (4) lit. a) Cod fiscal), fără niciun prag. Rezolvi obligația prin regimul „EX”, prin OSS sau înregistrându-te în Spania. Sumele nu intră în plafonul tău de 395.000 lei și nu se declară în D390.

Ce este codul „EX” și când îmi trebuie?
Este codul individual de identificare (CUI + sufixul „EX”) pentru regimul de scutire pentru întreprinderi mici aplicat în alte state membre, introdus din 1 septembrie 2025. Îți folosește dacă vinzi către consumatori din alte state UE și ai depăși pragurile de acolo, dar cifra ta de afaceri în toată UE rămâne sub 100.000 euro pe an. Se obține printr-o notificare prealabilă la ANAF și presupune un raport trimestrial.

Export marfă în Serbia. Ce obligații am?
Emiți factura fără TVA, îți iei cod EORI de la Autoritatea Vamală Română înainte de primul export și depui declarația vamală de export. Păstrezi dovada ieșirii bunurilor din UE. Nu depui D390.

Am facturat un an întreg clienți-firme din UE fără cod special. Ce risc?
Amendă pentru nedepunerea declarațiilor recapitulative (1.000–5.000 lei) și pentru nedepunerea declarației de mențiuni. Cere codul acum și depune D390 pentru lunile restante din proprie inițiativă.

Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește consultanța fiscală personalizată. Pentru situația ta concretă, discută cu un consultant fiscal autorizat.

Ultima actualizare: 5 august 2026 — conform Codului fiscal, O.G. nr. 22/2025 și cotei standard de TVA de 21% în vigoare.