TVA la servicii din UE și din afara UE pentru neplătitori

De ce datorezi TVA, deși ești neplătitor

Ai un PFA sau o firmă mică, nu ești înregistrat în scopuri de TVA și plătești liniștit reclame pe Facebook, un abonament la un soft american sau un freelancer din Germania. Apoi afli că, pentru unele dintre aceste facturi, datorezi TVA statului român. Cum așa, dacă ești neplătitor?

Explicația e simplă: statutul de „neplătitor” (regimul special de scutire pentru întreprinderi mici, art. 310 Cod fiscal) te scutește de TVA doar pentru vânzările tale. Când cumperi servicii de la furnizori din afara României, regula europeană spune că serviciul se impozitează, de regulă, acolo unde este stabilit beneficiarul — adică în România (art. 278 alin. (2) Cod fiscal). Iar cum furnizorul străin nu poate plăti TVA în locul tău, obligația de plată îți revine ție (art. 307 alin. (2) Cod fiscal).

Vestea bună: mecanismul este previzibil, sumele se calculează ușor, iar declarațiile se depun doar în lunile în care ai avut astfel de achiziții. Acest articol acoperă doar serviciile; pentru imaginea completă, inclusiv bunuri și importuri, vezi ghidul Ce regim de TVA aplici când cumperi din România, UE sau din afara UE.

Trei coduri pe care nu trebuie să le confunzi

• CUI — codul unic de înregistrare al PFA-ului sau firmei tale. Îl ai oricum, indiferent de TVA.
• Codul special de TVA (art. 317 Cod fiscal) — un cod de forma RO + CUI, obținut prin Declarația 700, folosit exclusiv pentru operațiuni cu străinătatea. Nu te transformă în plătitor de TVA: facturile tale către clienți rămân fără TVA, exact ca până acum.
• Codul de plătitor de TVA (art. 316 Cod fiscal) — înregistrarea „normală”, cea pe care o au firmele care colectează și deduc TVA. Nu despre asta e vorba în acest articol.

Cumperi servicii din UE

Regula generală: cod special obligatoriu, fără niciun plafon

Dacă furnizorul este o firmă stabilită în alt stat membru UE și serviciul urmează regula generală (publicitate, software, consultanță, traduceri, comisioane de platformă etc.), atunci:

1. Înainte de prima achiziție, ceri codul special de TVA prin Declarația 700 (art. 317 alin. (1) lit. c) Cod fiscal). La servicii nu există plafon — obligația apare de la primul euro, spre deosebire de bunuri, unde există un plafon de 34.000 lei.
2. Comunici codul special furnizorului, care îl verifică în VIES și îți emite factura fără TVA.
3. Calculezi tu TVA-ul românesc de 21% (art. 291 Cod fiscal) și îl plătești statului.
4. Declari operațiunea în Declarația 390 (cu simbolul „S”) și în Decontul special de TVA — Declarația 301 (art. 325 și 326 Cod fiscal).

Furnizorul din UE nu are cod de TVA

Se poate întâmpla ca furnizorul să fie, la rândul lui, o întreprindere mică neînregistrată în scopuri de TVA. El rămâne totuși persoană impozabilă (art. 269 Cod fiscal), deci regula locului prestării nu se schimbă: serviciul se impozitează tot în România și tot tu datorezi TVA de 21% (art. 278 alin. (2), art. 307 alin. (2) Cod fiscal).

Diferența e doar la raportare: depui D301 și plătești TVA-ul, dar nu depui D390, pentru că declarația recapitulativă cere codul valid de TVA al partenerului, iar el nu are unul.

Excepțiile: cazare, imobile, închirierea auto pe termen scurt

Unele servicii nu urmează regula generală, ci se impozitează acolo unde sunt prestate efectiv (art. 278 alin. (4)–(7) Cod fiscal): cazarea la hotel, serviciile legate de imobile, închirierea de mijloace de transport pe termen scurt, mesele la restaurant, accesul la evenimente.

Pentru acestea nu ai nicio obligație în România: furnizorul îți emite factura cu TVA-ul din țara lui, iar acel TVA intră în costul serviciului. Nu ceri cod special, nu depui nimic.

Cumperi servicii din afara UE

Regula generală: D301 pe CUI, fără cod special

Pentru servicii de la furnizori stabiliți în afara UE (SUA, Regatul Unit, Elveția etc.) care urmează regula generală, locul prestării este tot România (art. 278 alin. (2) Cod fiscal), deci datorezi TVA de 21%. Dar, pentru că operațiunea nu este intracomunitară:

• nu ai nevoie de codul special de TVA — și, chiar dacă îl deții pentru alte achiziții, nu îl comunici furnizorului non-UE;
• declari și plătești TVA-ul prin D301, întocmită pe CUI-ul tău (art. 326 Cod fiscal);
• nu depui D390 — aceasta e rezervată operațiunilor intracomunitare (art. 325 Cod fiscal).

Furnizorul e din afara UE, dar are cod de TVA într-un stat UE

Multe companii americane (platforme de freelancing, furnizori de software) au un cod de TVA sau o înregistrare OSS într-un stat membru, pe care îl afișează pe facturi. Nu te lăsa păcălit: contează unde este stabilit furnizorul (sediul activității economice), nu unde deține o înregistrare de TVA. Dacă este stabilit în afara UE, tratamentul rămâne cel de mai sus: D301 pe CUI, fără D390.

Un singur lucru ai de făcut în plus: setează-ți contul de client ca business (persoană impozabilă) și trece-ți CUI-ul, altfel platforma îți poate factura TVA prin regimul OSS, ca unui consumator obișnuit — și ajungi să plătești TVA de două ori.

Ce cod comunici furnizorului — și ce faci dacă ai greșit

Regula de memorat: furnizor UE → codul special (art. 317); furnizor non-UE → CUI + statut de business; cazare/imobile/chirie auto → nimic special.

Ce se întâmplă dacă ai comunicat greșit sau deloc:

• Nu ai dat niciun cod unui furnizor UE (cazul clasic Meta, Google, Amazon, Booking, Bolt, Upwork): furnizorul te tratează ca pe un consumator și îți facturează TVA-ul din țara lui (de exemplu, cel irlandez). Asta nu te scapă de TVA-ul românesc — obligația ta rămâne (art. 307 alin. (2) Cod fiscal), iar în practică baza de calcul este întreaga sumă facturată. Soluția: corectează-ți datele în contul de client (cod special + statut business), cere furnizorului corectarea facturii și restituirea TVA-ului străin, iar pentru viitor primești facturi fără TVA.
• Ai dat codul special unui furnizor non-UE: nu era necesar; tratamentul rămâne D301 pe CUI, fără D390.
• Ai cerut codul special după achiziție, nu înainte: obligația de TVA există oricum de la data achiziției — cere codul cât mai repede și declară operațiunile restante, ca să limitezi sancțiunile (vezi mai jos).

Declarații, curs valutar, plată și sancțiuni

Declarația 301 (Decontul special de TVA) — aici calculezi TVA-ul datorat. Se depune numai pentru lunile în care ai avut achiziții de acest tip, până pe 25 ale lunii următoare (art. 326 Cod fiscal). Pe codul special pentru serviciile din UE, pe CUI pentru cele din afara UE.

Declarația 390 (recapitulativa) — aici raportezi partenerul UE și valoarea achiziției de servicii, cu simbolul „S”. Tot până pe 25 ale lunii următoare și tot doar pentru lunile cu operațiuni (art. 325 Cod fiscal). Nu se depune pentru furnizori non-UE sau fără cod valid în VIES.

Ce curs valutar folosești pentru declarații

Factura vine în euro sau dolari, dar TVA-ul se calculează în lei. Regula: folosești ultimul curs comunicat de BNR, valabil la data la care taxa devine exigibilă — de regulă, data emiterii facturii, nu data la care o plătești (art. 290 Cod fiscal). Practic, pentru o factură emisă pe 12 ale lunii, iei cursul BNR publicat în ziua lucrătoare precedentă, valabil pe 12. Legea acceptă și cursul BCE sau cursul băncii prin care îți faci plățile, cu condiția să folosești aceeași metodă în mod consecvent.

Atenție la un detaliu care încurcă multă lume: aceeași sumă în lei, calculată la același curs, trebuie să apară și în D301, și în D390 — dacă folosești cursuri diferite, declarațiile nu se mai corelează. În ContApp nu ai grija asta: cursul BNR de la data facturii se aplică automat.

Plata: TVA-ul se achită până la termenul de depunere a D301, adică tot 25 ale lunii următoare (art. 326 alin. (2) Cod fiscal), în contul unic indicat de ANAF.

Sancțiuni: nedepunerea D301 se sancționează cu amendă de la 500 la 1.000 lei (art. 336 alin. (2) Cod procedură fiscală); nedepunerea D390 — cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei, iar depunerea incorectă sau incompletă, de la 500 la 1.500 lei (art. 337 Cod procedură fiscală). Pentru TVA-ul neplătit la termen curg dobânzi de 0,02%/zi și penalități de întârziere de 0,01%/zi (art. 174 și 176 Cod procedură fiscală). Dacă descoperi întârzieri, cel mai bun plan e depunerea din proprie inițiativă, înaintea unei notificări de la ANAF.

Ce NU declanșează nicio obligație de TVA: achizițiile de la furnizori din România (primești factura cu sau fără TVA și o înregistrezi ca atare), serviciile pe excepțiile art. 278 alin. (4)–(7) și achizițiile făcute de la simpli particulari care nu desfășoară activitate economică (art. 269 Cod fiscal).

Tabel sintetic: toate cazurile dintr-o privire

Cum generezi D301 și D390 direct din ContApp

Dacă folosești ContApp, nu completezi nimic manual:

1. Înregistrezi factura externă în jurnalul de cumpărări, alegând tipul de operațiune (achiziție de servicii UE sau non-UE) — ContApp calculează automat TVA-ul de 21% la cursul BNR corect.
2. Mergi în secțiunea Declarații ANAF: D390 și D301 se generează automat din jurnalele tale, cu operațiunile încadrate pe tipuri.
3. ContApp validează declarațiile și îți oferă PDF-ul și XML-ul, gata de depus în SPV.
4. Înainte de depunere, verifică facturile lunii și codurile de TVA ale partenerilor în VIES.

Checklist înainte de a cumpăra un serviciu din străinătate

• Am verificat unde este stabilit furnizorul (UE / non-UE), nu doar ce cod afișează pe factură.
• Serviciul urmează regula generală sau e pe excepții (cazare, imobile, chirie auto)?
• Pentru furnizori UE: am cerut codul special prin Declarația 700 înainte de achiziție.
• Am setat contul de client pe „business” și am trecut codul corect (special pentru UE, CUI pentru non-UE).
• Factura a venit fără TVA? Dacă are TVA străin, corectez datele contului și cer refacturarea.
• Am calculat TVA 21% la cursul BNR din data facturii.
• Depun D301 (și D390, dacă furnizorul e din UE) și plătesc până pe 25 ale lunii următoare.
• Am reținut că acest TVA nu se recuperează — îl tratez ca pe un cost.

Întrebări frecvente

Sunt PFA neplătitor și dau reclame pe Facebook. Chiar trebuie să-mi fac cod de TVA?
Da — codul special (art. 317 Cod fiscal), înainte de prima campanie plătită. Meta e stabilită în Irlanda, deci achiziția de servicii de publicitate din UE îți aduce TVA de plată în România și declarațiile D390 + D301.

Meta mi-a facturat cu TVA irlandez pentru că nu am pus codul. Mai datorez TVA și în România?
Da. TVA-ul străin facturat greșit nu înlocuiește TVA-ul românesc datorat (art. 307 alin. (2) Cod fiscal). Corectează-ți contul, cere restituirea TVA-ului irlandez de la Meta și declară TVA-ul românesc.

Dacă iau codul special, devin plătitor de TVA și pun TVA pe facturile mele?
Nu. Codul special (art. 317) funcționează doar pentru achizițiile externe. Vânzările tale rămân fără TVA, ca până acum.

Plafonul de 34.000 lei nu mă protejează?
Nu la servicii. Plafonul de 34.000 lei există doar pentru achizițiile de bunuri din UE (art. 268 alin. (4) Cod fiscal). La servicii, obligația apare de la primul euro.

TVA-ul plătit prin D301 îl recuperez vreodată?
Nu. Ca neplătitor nu ai drept de deducere, deci suma rămâne definitiv un cost. O poți deduce doar drept cheltuială la calculul impozitului pe venit, dacă este aferentă activității.

Trebuie să depun D301 și D390 în fiecare lună, chiar dacă nu am cumpărat nimic?
Nu. Ambele se depun doar pentru lunile în care ai avut operațiuni (art. 325 și 326 Cod fiscal). Luna fără achiziții externe = nimic de depus.

Nu am știut și nu am declarat nimic doi ani. Ce pățesc?
Riști amenzi pentru nedepunere (500–1.000 lei la D301, 1.000–5.000 lei la D390), plus TVA-ul restant cu dobânzi și penalități. Cel mai sigur plan: cere codul special acum, depune declarațiile restante din proprie inițiativă și plătește TVA-ul — sancțiunile sunt mult mai blânde decât la un control.

Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește consultanța fiscală personalizată. Pentru situația ta concretă, discută cu un consultant fiscal autorizat.

Ultima actualizare: 23 iulie 2026 — conform Codului fiscal și cotei standard de TVA de 21% în vigoare.